Jurnalismul interbelic (2)
Continuare la serialul despre presa romaneâsca, vezi postarea “Antebelic – Jurnalism (1)”
Ziarele perioadei dintre cele două războaie, însemna preţ scăzut, tiraj mare şi finanţare din reclamă. In aceasta perioada apar marii patroni, directorii de gazete şi marii jurnalişti, ca Stelian Popescu (fondatorul şi conducătorul ziarului „Universul”), Pamfil Şeicaru (fondatorul şi conducătorul ziarului „Curentul”, cu sediul în strada Eforie din Bucureşti – foto), Nichifor Crainic (mentorul revistei „Gândirea”), dr. Ilie Rădulescu (directorul ziarului de extrema dreaptă „Porunca Vremii”) si alţii mai mult sau mai puţin proeminenţi.
Fiecare publicaţie îşi avea propriile orientări politice. „Adevărul”, „Dimineaţa” şi „Facla” erau gazete de centru-stânga, „Universul” – de centru-dreapta, „Curentul” şi „Cuvântul” – de dreapta, cu mari înclinaţii spre extrema dreaptă. Cel mai important cotidian de piaţă îl reprezenta „Universul”, ziar de dreapta, condus de Stelian Popescu. De cealaltă parte a baricadei, „Adevărul” şi „Dimineaţa” încercau cu greu să facă faţă puterii financiare ale „Universului”. Cei de stânga militau pentru evitarea exceselor de limbaj, dar şi pentru drepturile cetăţeneşti. Cele două cotidiene au fost suprimate, în 1937, de guvernul Octavian Goga, la o zi după instalare.
O ultimă apariţie jurnalistică a epocii, foarte apreciată, de altfel, a fost ziarul „Timpul”, apărut în mai 1937 sub conducerea lui Grigore Gafencu. Simpatiile ţărăniste a celui ce avea să devină ministru în perioada cea mai tulbure a perioadei interbelice româneşti a trasat clar linia editorială a ziarului. E lesne de înţeles de ce „Timpul” a murit în 1944 – ideile ţărăniste ale lui Gafencu nu se mai potrivea cu tancurile ruseşti şi viziunea comunistă în legătură cu presa.
Indiferent de „culoarea politică”, propaganda, manifestele, îndemnurile electorale şi critica adversarilor politici erau nelipsite din paginile oricărui ziar interbelic. Campaniile de presă, nelipsite nici ele din paginile ziarelor vremii, erau duse cu încăpăţânare şi ferocitate. „Curentul” lui Pamfil Şeicaru, apărut în 1928, se specializase pe astfel de campanii, atacând dur şi în mod constant diferite societăţi industriale, bancare sau comerciale. Acestea cumpărau cu bani grei tăcerea presei şi în scurt timp, „Curentul” şi-a achiziţionat un sediu impozant şi o tipografie performantă. Averea lui Pamfil Şeicaru a crescut considerabil, ceea ce i-a făcut pe gazetarii vremii să lanseze vorba „Şantajul şi etajul”.
Probabil că Constantin Argentoianu, în „Însemnări zilnice” caracteriza realist presa vremii: „Presa e vândută. Ziarele primesc sume enorme din fondurile secrete ca să mai tacă asupra afacerilor regimului. Sunt plătite – unele – chiar şi de partidele de opoziţie care au parale. Recte de unul singur, căci unul singur are parale, Partidul Naţional Ţărănesc, care le-a furat cât a fost la guvern. «Zorile» lui Socor primesc de la Mihalache 300 mii lei pe lună, «Lupta» excrocilor Honigman 60.000 pe săptămână, «Facla» lui Vinea 50.000”.
Procesele pentru „afaceri murdare” se desfăşurau pe bandă rulantă, iar ziarele interbelice îşi făcuseră o pasiune din a publica extrase din Tribunale. Afacerea Skoda a fost făcută publică şi a devenit celebră tot datorită presei. Poetul Sandu Tudor (director al ziarului „Credinţa”) şi prozatorul Zaharia Stancu au fost implicaţi într-un proces, dar şi într-un şantaj, primul fiind cel care a pierdut şi care s-a ales cu două săptămâni petrecute la închisoarea Văcăreşti.
Dar cum procesele durau cel puţin doi ani, iar pedeapsa pentru calomnie era doar o formalitate, gazetarii au „inventat” un alt mod de a-şi face dreptate: duelurile. Comarnescu l-a provocat la duel pe Zaharia Stancu, ajungând până la trimiterea de martori. Duelul nu a avut loc, Comarnescu obţinând ceea ce dorea. Mircea Vulcănescu, un om de peste 130 de kilograme, neavând încredere în justiţie, dă o fugă până la redacţia ziarului „Credinţa” şi îi trage o bătaie lui Sandu Tudor, care insinuase că Asociaţia culturală „Criterion” ar include şi aşa-numiţi „cavaleri de curlanda” (homosexuali). Şi Lucian Blaga este provocat la duel de Dan Botta, care îl acuză de plagiat. Duelul nu s-a consumat.
Miniştrii erau certaţi pentru că-şi cumpăraseră pălării de la Londra, senatorii scuturaţi pentru că „s-au absentat” dintr-o şedinţă, primarul Protopopescu acuzat pentru atribuirea pavării unei străzi din Bucureşti, fără licitaţie, unor apropiaţi.
Scandalurile în presă deveneau, cu timpul, din ce în ce mai neimportante. Exacerbarea manifestărilor revanşarde maghiare şi, pe cale de consecinţă, a naţionalismului românesc, a sentimentelor şi manifestărilor antisemite, dar şi spectrul războiului din ce în ce mai aproape de graniţele României reprezentau, spre sfârşitul perioadei interbelice, temele predilecte ale cotidianelor româneşti.
Venit la putere cu ajutorul tacit al Partidului Ţărănesc, regele Carol al II-lea acaparează puterea în stat şi instaurează un regim de dictatură personală. Şi, o dată cu aceasta, dezvoltă şi un deşănţat cult al personalităţii din ce în ce mai evident după 1935. Acest cult al „omniprezenţei” era prezent şi la regele Ferdinand, sub „sceptrul” căruia se realizase Unirea (Viitorul din 19 noiembrie). Cum presa n-a dus niciodată lipsă de gazetari slugarnici, expresii ca „primul străjer al ţării”, „primul vânător”, „primul sportiv”, „rege înţelept” şi altele, care mai de care mai „inovatoare” au umplut repede ziarele. Prima pagină a multor cotidiene era dedicată în exclusivitate „primului străjer”.
Ceea ce se impune celui ce parcurge presa românească din perioada 1 ianuarie 1938 – 23 august 1944 este, mai întâi, monotonia ideologică: ziarele şi mai toate revistele acelui timp au, cel puţin atunci când abordează chestiunile politice interne şi internaţionale, aceeaşi opinie, aceeaşi viziune, aceleaşi credinţe. Pluralitatea de voci, chiar dacă inegale, care caracteriza perioada anterioară se estompează o dată cu începutul anului 1938, pentru a fi curând complet înlocuită de o voce unică. Este vocea, se înţelege deja, a regimului politic: a guvernului Goga mai întâi, a regimului de dictatură regala apoi, a legionarilor, a lui Antonescu, în cele din urmă.
In postarea de seară, despre “crucişatorul” presei interbelice, ziarul “Universul”
Bibliografie, citate si note:
Ziarele vremii – Biblioteca Nationala a Romaniei
Presa interbelica Maramures – Scribid fara mentiunea sursei
Presa interbelică românească – Gandul 16 aug 2007
In presa interbelica – Ziarul de Iasi 11 ian 2005
Pentru interesati, postare noua si pe Politeia Digest, analiza Starfor:
http://politeadigest.wordpress.com/2010/07/31/the-shifting-landscape-of-passport-fraud/
Theophyle
31/07/2010 at 3:03 pm
Foarte interesanta, am citit-o in zori
multumesc !
Un tanar de stanga
31/07/2010 at 3:41 pm
TDS, te trezesti devreme
Theophyle
31/07/2010 at 5:58 pm
salve & bonjur,
nimic nou sub soare, nu-i asa?
ma refer la presa interbelica,
iarasi explicatii/motivatii genetice sau climaterice?
interesanta si analiza de pe Politea Digest.
skorpion
31/07/2010 at 3:47 pm
de ce ne-am schimba, merge si asa
Theophyle
31/07/2010 at 5:58 pm
despre LEBEDE NEGRE
http://www.ziare.com/economie/macroeconomie/lebedele-negre-si-dezastrele-economice-1032439
skorpion
31/07/2010 at 5:35 pm
Salutare dupa 4 ore de somn reparator !
Eram frint !
Am citit analiza Starfor . Se falsifica (profesional) in o veselie pasapoartele ! Cred ca si cele noi (biometrice) vor avea aceasi soarta !
Stefan A.
31/07/2010 at 5:38 pm
Salut @Stef, somnul in perioade caniculare este chiar important
Theophyle
31/07/2010 at 5:59 pm
Buna seara, buna seara. Presa interbelica nu era cu mult peste presa de azi. Poate doar ceva mai bine scrisa. Dar si asupra acestui aspect parerile sunt impartite.
clemycali
31/07/2010 at 7:04 pm
@clemy, salut
Muuult mai bine scrisa, de intelectuali adevarati ( o parte din ei), din nefericire fenomenul tonomat extrem de prezent. Poate mai mult decat astazi
Theophyle
31/07/2010 at 7:17 pm
Salutare!
Presa interbelică a dispus de multe calităţi asemănătoare cu ceele ale presei din prezent, de la interese politice până la şantajişti ordinari, dar ceva nu a avut: FIŢUICARII.
FIŢUICAR = Primitor de fiţuici din partea Realităţii Turnătorului Vântu, cu o poezie de învâţat înainte de a fi invitat să toarne tot ce i-a rămas în memorie din indicaţiile preţioase.
Fiţuicarii s-au diversificat în specii, etalate în ochii cameramanilor,(prin specializare la locul punerii în scenă a tetrului la microfon: provocator, inventator, turnător, mahalagiu, banalist, şantajist, afacerist etc.), dar se regăsesc sistematic în aceleaşi famiglii:
-Fiţuikknari
-Fiţuiknalii
-Fiţuikcenturiste
-Fiţuikanalişti
-Fiţuikkmeleoni
Băşcăliosul
31/07/2010 at 7:27 pm
-Fiţuikrataţi
-Fiţuiklienaţi
-Fiţuikumpăraţi
Băşcăliosul
31/07/2010 at 7:32 pm
Salut Băşcăliosule!
Plin de inspiratie
Theophyle
31/07/2010 at 7:33 pm
Salut, Theophyle!
Fiţuicar Umil la Realitatea Turnătorului Vântu are siglă: FURTV
Băşcăliosul
31/07/2010 at 7:56 pm
aproape ca am schimbat R cu T
Theophyle
31/07/2010 at 8:01 pm
Din FURTVântu, realitatea fictivă merită oricum să fie tăiată, fără să nimic în loc, cu numele lăsat întreg la urmă.
Rămâne imaginea reală a celor… “viteji cu Vântu”, după cum l-a descris grozav cineva astp toamnă pe Prostănac, acum înlocuit cu aceleaşi imagine şi rezultat: Crinocent si Victont.
Au aceeaşi treabă… cu Vântu.
Băşcăliosul
31/07/2010 at 8:18 pm
Vorbim de presa ?
Uite aici forma moderna ( video) in care sint sintetizate toate “minunile” tarii !
De admirat cu atentie si nu va rupeti de ris ( sau plins) .
Stefan A.
31/07/2010 at 7:45 pm
asta este noul brand turistic?
Theophyle
31/07/2010 at 8:01 pm
Theo
Nu da idei doamnei Udrea ca iarasi cheltuim milioane.
Stefan A.
31/07/2010 at 8:07 pm
salut,
Presa interbelica cred ca avea jurnalisti care stiau bine limba romana. Si erau muult mai putini decit jurnalistii de acum. De ce ? Pentru ca presa traia din abonamente si reclama si nu ca acum din subventii mogulistice din bani furati din energie,petrol si contracte. Pina acum un an in urma daca erai scirta scirta pe hirtie sau reporter tv, absolvent al uneia din numereoasele scoli de jurnalism particulare aveai sanse de angajare mult mai mari decit un absolvent de inginerie.
Citesti un articol scris intre razboaie si este scris bine. Citesti unul scris inaintea primului razboi mondial si vezi ca e scris si mai bine
Un tanar de stanga
31/07/2010 at 8:01 pm
Fara discutie. Tonomate si santaje cat cuprinde
Nu prea ne-am schimbat 
Theophyle
31/07/2010 at 8:05 pm
UTS aici ai dreptate. In perioada interbelica nu exista Facultatea de Jurnalism. Iar majoritatea ziaristilor erau absolventiai Facultatii de Litere (Filologie limba romana cum ii spune azi). Si contrar a ce se petrece azi, cine ajungea sa termine facultatea chiar stia sa scrie corect romaneste.
In plus, adaug, presa traia si din tiraj (abonamente plus vanzarea la liber) iar un ziar ca Universul avea probabil un tiraj de peste 1 milion de exemplare. Vorbim totusi de o tara partial alfabetizata.
clemycali
31/07/2010 at 8:08 pm
la televiziuni citesti:
parlamentarul popescu, VIRGULA, doarme in parlament.
mor cind vad asa ceva…
plus se pun la virgule in disperare…
parlamentarul popescu, VIRGULA, doarme VIRGULA in parlament VIRGULA toata ziua…
poate am exagerat in propozitia de mai sus, dar nu foarte mult
skorpion
31/07/2010 at 8:12 pm
Presa( si mai ales ziaristii) era polarizata in sensul ca ziaristii din Sarindar al presei pro comuniste nu ar fi lucrat pentru presa normala sau presa nationalistilor.
Un tanar de stanga
31/07/2010 at 8:16 pm
TDS, nu se poate vorbi de presa pro comunista. Serindaristii erau socialistii lui Titiel. Trebuie ca romanii sa-si scoata din cap ca au existat mai mult de 500 de comunisti inainte de ’43 sau mai mult de 1000 in ’45.
Theophyle
31/07/2010 at 8:20 pm
Postare noua
Theophyle
31/07/2010 at 8:18 pm
-In perioada interbelica nu exista televiziune .
- Gradul de alfabetizare a populatiei nu era deloc ridicat.
- Nici macar numarul de aparate de radio in posesul populatiei nu era ridicat .
Ca urmare ziarele erau un fel de domeniu rezervat intelectualilor acelor timpuri .
Astazi , societatea de consum foloseste toate mijloacele pentru a induce omul client a cumpara produsele reclamizate . Logic ca ziarele , tv sint mijloace de a impune acest consum .
Cu atit mai mult in Romania unde presa si televiziunea sint puternic monopolizate . Caz egal in Italia unde aceasi monopolizare este muuuuuuuult mai vizibila !
Stefan A.
31/07/2010 at 8:21 pm
[...] more: Jurnalismul interbelic (2) This entry is filed under Romania – Blogs, Theo-Phyl. You can follow any responses to this entry [...]
Jurnalismul interbelic (2) | Secolul 21 ~ 21st Century
31/07/2010 at 8:29 pm
Salut Theo.
Ca tot e vorba de jurnalism, stiai ca a fost ucis Cristopher Story, cel care spunea de strategia rusilor cu privire la Europa, deception samd?
Cred ca s-a trecut in ultima faza, la atacul final. Vezi aici de ce (oarecum).
Mai trist e ca incep sa dispara bloguri inclusiv de pe blogspot..
John Galt
01/08/2010 at 11:47 am