Archive for ianuarie 2010
Sechestrarea bunului-simţ
Desi alegerile s-au terminat deja, Basescu le-a castigat, Mihaela le-a pierdut, avem guvern, transa de la FMI aranjata, criza in toi, milioane de someri in curand, nimic nu s-a schimbat nici in presa si nici in blogosfera talibana din ambele parti. Traian Basescu circula pe scala popularitatii intre Sfantul Traian “facatorul de minuni” si Traian Scara’oţchi seful tartorilor iadului. Read the rest of this entry »
Dreptul de a avea un frate idiot
Nu cred ca este ceva neconstitutional sa ai un frate idiot. De fapt, istoria recenta ne invata ca aproape toti presedintii americani au avut frati idioti. Jimmy Carter (nici el prea destept) l-a avut pe William Alton “Billy” Carter, care a fost atat de debil incat a dorit sa faca afaceri cu Gadafi cand SUA era in mare cafteala cu ei. Nici Bill Clinton nu a avut parte de unul mai breaz, Roger Clinton Jr, care a facut vreo doi ani de parnaie pentru trafic cu prafuri de culoare deschisa. Despre Presedintele Obama, care are mai mult decat un frate (jumate, ma rog), care sunt internati prin tot felul de institutii ale statelor in care traiesc, nici nu vorbesc. Read the rest of this entry »
Rugby
Ieri amicul Turambar a lansat o invitatie pe blog la o intalnire intre bloggeri si oficialii de la FRF pentru o socializare necesara intre realul sportiv si virtualul meditativ. Habar nu am avut de initiativele blogosferice ale lui Turambar si ale Chinezului, in orice caz nu trebuia prea multa activitate de convingere pentru simplul motiv ca eu chiar sunt fan rugby. Raposatul meu tata, explicandu-mi diferenta intre fotbal si rugby, zicea: “Rugby este un sport barbar, jucat de gentlemani si fotbalul este un joc gentil, jucat de barbari” – asa vedea el lucrurile, cred ca intr-un fel avea dreptate. Copilarind in a doua jumatate a anilor ‘60, am avut ocazia sa cunosc vremurile in care selectionata noastra juca si castiga impotriva insularilor britanici si mai reteza putin si din ciocul cocosilor galici. A fost o data ca’n povesti… Read the rest of this entry »
România patriarhală
Nu am sustinut niciodata conducerea “patriarhală” in nici o organizatie din care am facut parte si bineinteles nu sunt impresionat de acest fel de conducere nici in politica. Viziunea de “pater familias” nu se potriveste cu viziunea democratiilor contemporane. Obisnuiti din negura timpurilor cu conducatori de tip “tătuc”, romanilor le este aproape imposibil sa constientizeze altfel de conducere a treburilor obstesti. Discutiile in partidele politice despre noi presedinti, congrese si reforme aduc inca odata ideea anacronista ca un partid sau o tara necesita o conducere bazata pe un “conducator suprem”, care are puterea de a “tăia si spânzura” in partid si poate oricand sa faca orice doreste direct sau prin interpusi in organizatia pe care o conduce. Read the rest of this entry »
Sodoma, Gomora si onestitatea publica
Am ajuns la concluzia ca politica damboviteana poate dauna grav sanatatii sufletesti a observatorului atent, care stie sa citeasca randurile, intre randuri, asculta cu atentie indivizi care fac politica si alti indivizi care pretind ca o analizeaza si o deslusesc maselor de ignoranti. Am constatat cu nedumerire revenirea in scena a unuia din cei mai mari preferati ai mei in deslusirea treburilor politice, dl Bogdan “pielea p-li” Chireac, platit din banii mei si ai dumneavoastra de la Televiziunea Romana (cea libera) dupa ce a fost declarat de amicii sai in presa ca necorespunzator pentru titlul de “jurnalist”; bine ar fi sa-si aminteasca acesti amici cand vor plange cu lacrimi de crocodil ca au nevoie de sustinere publica (de obste financiara) pentru intarirea presei democratice. Daca nu au reusit sa-l inlature nici de la postul public cel putin, atunci sa se spele pe cap cu jurnalistii de soiul lui Bogdan “pielea p-li” Chireac si sa ne lase in pace, ca noi o sa ne informam singuri unul pe altul. Read the rest of this entry »
De ce iubesc femeile?
Dintre cele mai vehiculate bazaconii ale modernitatii putem cita: “oamenii se nasc egali”, sau “o democratie trebuie sa asigure egalitatea de sanse”, sau “in fata legii toti suntem egali”; daca ma gandesc bine, tot mai gasesc cateva bazaconii de acest fel. Nu ne nastem egali pentru ca nu toti mostenim aceleasi gene si nici nu avem parinti care ne pot oferi aceleasi oportunitati. Nu s-a descoperit inca nici un sistem social care sa ofere egalitatea de sanse tuturor membrilor comunitatii si teoretic legea este egala pentru toti, dar necesita un capital substantial pentru a fi interpretata intr-un sens mai convingator pentru unii dintre noi. Am avut norocul sa am parte de doua cariere foarte diferite, prima foarte fizica si a doua foarte cerebrala, in ambele femeile cu care am lucrat au fost mai competente, mai curajoase si cu un spirit de echipa mult mai dezvoltat decat partenerii de parte masculina.
Vorbim una, facem alta!
Discursurile pe doua voci sunt caracteristice politicilor de partid. Astazi vom discuta despre un caz extrem de recent al prostului obicei de a vorbi pe doua voci. Personal inca nu mi-am definitivat opinia legata de exploatarea miniera de la Rosia Montana, nu am facut-o pentru ca nu am studiat suficient cazul si pentru ca toate datele existente sunt contradictorii. Ma deranjeaza faptul ca desi dl Crin Antonescu, seful liberal, sustine ca in trecut PNL a fost contra proiectului, ieri, dna Adina Vălean (soţia preşedintelui PNL) a organizat la Parlamentul European un seminar, la care au fost prezentate în mod dominant opiniile agentului economic care doreşte exploatarea cu cianuri a zăcămintelor aurifere din Munţii Apuseni.
Realitaţi paralele
Obiectiv vorbind, România este un stat est European intre extreme, mult mai fericit decat Ucraina si mai putin fericit decat Polonia. Discutand cu un prieten exapat, extrem de cunoscator al situatiei in care traim (din toate punctele de vedere), am primit o caracterizare exceptionala a contemporaneitaţii noastre. Zice bunul meu amic: “România este un subiect de teologie si nu unul sociologic. O parte din români iti vor descrie un iad si cealalta parte vor vorbi despre gradina Maicii Domnului. Nimeni insa nu va discuta in termeni de ceea ce avem, ceea ce dorim si ceea ce facem pentru a obtine ceea ce ne dorim.” Nu cred ca cineva poate descrie mai cu blandete si cu umor situatia noastra.
Boierii, voda si mizeriile politice dambovitene
Moto: În definitiv, monşer, politica nu are de-a face cu obrazul şi cu onoarea. Are de-a face cu numărul voturilor. Iar ele se adună recurgând la principii, dacă se poate. Sau ocolindu-le, dacă e necesar. Andrei Plesu – 10 /9/ 2008 Adevarul.
Nu se poate face o analiza pertinenta cu datele pe care le am eu, care bineinteles nu au nici un fel de caracter de “inside information,” dar aducerea la suprafata a unor intamplari din trecutul apropiat poate elucida niste mizerabile rezultate, functie directa ale acelor intamplari. Read the rest of this entry »
Avem botez la PD-L, devenim “populari”!
Daca nu putem schimba oamenii si trebuie musai sa schimbam ceva, schimbam numele si sigla partidului si punem punct reformei. Vom avea un partid complet reformat, cu un nume nou, vom deveni si noi mai de dreapta, mai inovatori, mai populari. Ce l-a apucat pe Blaga este clar, ce l-a apucat pe Sever Voinescu nu prea inteleg. PD-L a devenit si el ezoteric, este cunoscut procedeul – cand un om este in mare pericol si scapa, numele lui trebuie schimbat pentru a-i schimba norocul.
Premianţi si corijenţi
“Dirigul” Basescu ne spune de cel putin patru ani ca avem o clasa (politica) slaba si nepregatita, elevii trec clasa cu multe corijente fara insa sa le corijeze, pica la examene si isi neglijeaza temele, habar nu au de materiile invatate si nici nu prea dau pe la scoala, avand zeci de absente nemotivate. Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand se impart premiile, fruntasii clasei raman in spate si corijentii, care ar fi meritat repetentia, primesc premiile, cateodata si cu coronita.
Concluzii despre “generatii, valori, repere”
Dupa trei articole, care au cuprins pe scurt cateva din intrebarile mele, impreuna cu alte trei articole foarte bune cu care m-au gratificat Nora, tibi si TOG, a venit momentul concluziilor de ordin general si cateva particularitati, pe care le consider extrem de importante avand in vedere ca cititorii mei (pe care-i cunosc din comentarii) sunt oameni maturi, probabil cu o educatie solida si foarte bine informati.
Intelectualii in politică
Nimeni nu poate incepe un articol care se ocupa de acest subiect fara sa-si aminteasca de celebra definitie a lui J.-P Sartre a intelectualului implicat: intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi se amestecă în treburile care nu-l privesc (J.-P. Sartre, Plaidoyer pour les intellectuels, ed Gallimard, 1972, p. 12). Bineinteles ca asta nu l-a impiedicat pe Sartre sa-si bage nasul intr-o sumedenie de subiecte care nu-l priveau si sa-si imprenteze perioada in care a trait cu numeroase idei care au creat un anumit fel de a gandi si de a privi societatea in care a trait. Imparteala clasica in “intelectuali critici” si “intelectuali implicati” poate fi regasita peste tot in lume, inclusiv in contemporaneitatea romaneasca.
