Politeía

Daca as fi Basescu as merge la un guvern de tehnicieni, cu sustinerea politica a parlamentului. Aruncarea Romaniei in criza din cauza lipsei de responsabilitate a PSD-ului, aflat in totalitate in stapanirea gruparii Vanghelie-Hrebenciuc, partid care a sabotat de la inceput coalitia, facand-o aprope inutila, necesita o guvernare care poate sa aduca ordinea necesara unei intrari decente in  campania electorala la presedintia Romaniei.

Traian Basescu este fara indoiala cel mai bun politician pe care-l are Romania. Ultimele evenimente si ultimele miscari politice ale presedintelui o dovedesc cu prisosinta.   PDL-ul singur la guvernare ar alimenta zvonistica romaneasca cu povesti conspirative fara sfarsit. PSD-ul si presa aservita o vor alimenta cu istorii de tipul Rosca-Stanescu, care vor incendia tot ce nu a fost ars pana acum si vor otravi toate făntanile care nu au fost otrăvite pana astazi.

Ratiunea dicteaza ca după imposibilitatea unei guvernari formate din partidele principale care de iure asigurau toate uneltele unei guvernari tihnite, care sa ne scoata din criza nu a fost cu putinta, o guvernarea neutra trebuie incercată, cel putin in perioada de pana la alegerile prezidentiale.

Ratiunea dictează sper ca si simtul politic al presedintelui Romaniei este suficient de dezvoltat pentru a adopta aceasta varianta. Vom trai si vom vedea. Eu cred ca vom avea un guvern de tehnocrati. Este aproape o necesitate.

In perioada “marilor framantari” inainte de 1 ianuarie 2007, cu ceasul de langa universitate care cronometra zilele inaintea marelui eveniment “intoarcerea Romaniei in Europa normala”, am fost ca tot poporul nerabdator, asteptand venirea clipei fericite cand voi deveni de-iure cetatean european, de-facto sunt de cand m-am nascut. Am crezut intr-o perioada dificila de adaptare la anumite norme, care pana la urma vor reusi sa faca putina ordine si sa intoduca niscavai fonduri in arhaicele forme lipsite de  ele, la propriu si la figurat.

A trecut un an si inca unul si al treilea  e pe duca. Ce s-a intamplat? Mai nimic. Adica inca un milion de romani au migrat spre alte locuri mai propice unei existente normale, urmand zicala marilor migratii in America  (irlandeza de fapt) Ubi panis ibi patria (unde’i paine acolo’i patria), inca cateva zeci de firme care au ceva de vandut au ajuns in Romania ca sa ne vanda niste produse care istoric noi stiam sa le facem mai bine si mai ieftin si inca cateva bancii au data navala pentru a ne vinde bani scumpi obtinuti ieftin la ei acasa. Creditul cu buletinul – maiastra metoda de a lovi intr-un public care habar nu are ce inseamna credit si care toata viata lui a trait cu cat a avut in buzunar. Cum naiba poti cumpara marfa de la magazinele lor daca ei nu-ti imprumuta banii necesari?

Am uitat, ei ne-au impus si o drastica supraveghere in agricultura si justitie. De agricultura am scapat destul de repede, ca mai bine ne lasa pe noi sa fim mai departe neperformanti; ce, francezii au nevoie de competitori performanti? Justitia, aici da, aici intr-adevar totul s-a transformat in acesti ani intr-o justitie adevarata, cu judecatori adevarati si cu tribunale eficiente care fac dreptate şi vlădicii, şi opincii.  A, nu s-a intamplat asa?  Nici o problema! Le mai dam inca un semestru, si inca unul, si, daca doua nu merg, de ce nu patru? Apa de ploaie.

Politicienii romani si oligarhii tranzitiei s-au speriat la inceput, cum naiba mai poti primi comisioane si cum mai poti jefui ceea ce a mai ramas daca suntem sub supravegherea Europei? Cu timpul s-au mai linistit, astazi sunt linistiti de tot. Banul tot la ban trage, nu?

A venit unu’ presedinte care a incercat sa faca totusi ceva, poate totusi cu putin ajutor ajungem si noi in Europa, daca nu la Paris si Bruxelles, macar la Praga. S-au unit toti noii europeni get beget si au inceput sa tipe intr-un cor pe cateva voci. E betiv, e confictual, nu e cult, nu are fata de presedinte, hai sa-l schimbam. Nu merge cu alegerile? O facem cu Constitutia din Delphi a lui Ilici, cunoscutul democrat, avem nevoie de o momaie ca sa ne faca europeni, ceva de stilul lui Milica, da’ mai tanar. Au gasit-o,  conu Costache stie el unde sa o gaseasca, nu si-a cumparat el partid?

Prima scrisoare din debara. Vor mai fi.

Intr-un articol de astazi in ziarul “Adevarul” pune dl Pleşu cateva intrebari esentiale legate de imposibila ipocrizie si de minciunile turnate pe banda rulanta de specialistul numit Ursu de la unitatea de propaganda a coalitiei anti-Basescu numita Realitatea Tv. Zice dl Pleşu:

…Mă regăsesc pe una din liste, ca fiind „anti“. Pe aceeaşi listă e şi domnul Mircea Cărtărescu, sau dl C.T. Popescu, dar, vai, şi de-alde Roşca-Stănescu, Ciuvică, V. Stan et Co, o gaşcă de băieţi nervoşi, care se culcă, se scoală şi trăiesc cu Traian Băsescu de gât. Îl creditam pe dl Adrian Ursu cu o anumită rigoare profesională. Mi se părea că are oarecare idee de celebrul dicton „Non idem est si duo dicunt idem”  (măcar via Eminescu). M-am înşelat.

Credit: Hultanul

Se vede clar ca lucrurile au iesit de sub control in aceasta unitate de propaganda a dlui Vantu. Dl Pleşu zice cu finete ceea ce eu as formula cu o mai putina blandete. Unitatea de propaganda “Realitatea Tv” incepe sa fie inundata cu murdaria emanata de ea insasi si dl Ursu incepe sa se inece in aceste reziduuri toxice reusind pe zi ce trece sa-si creeze anti-spectatorii necesari unui faliment financiar dupa ce au reusit unul moral, deontologic si profesional. Cred ca lucrurile au ajuns la deznodamantul care mie mi-a fost clar de vreo 4-5 luni. Oamenii normali, indiferent de optiunea lor politica, s-au saturat de a fi obligati de fiecare data sa se pozitioneze asa cum doreste dl. Vantu si acolitii lui simbriaşi.   Incheie dl Pleşu articolul in Adevarul de astazi:

…E plină scena noastră publică de minţi mediocre şi caractere avariate: folosiţi – cum o şi faceţi – această nepreţuită resursă şi nu mă mai amestecaţi în vesela dvs. scenografie. Aveţi interlocutori fini, imprevizibili, subtili, oameni de mare ispravă şi de o morală incoruptibilă cu care vă înţelegeţi, se pare, foarte bine. Îi aveţi pe Sorin Roşca Stănescu sau pe dl Ciuvică. Nu vă mai complicaţi viaţa cu plevuşcă.

Cred ca oamenii cinstiti din Romania incep sa se pozitioneze clar si fara dubiu impotriva acestor otravitori de fantani. A venit timpul vanatorilor de ursi. Inapoi in padure sau la gradina zoologica, ca de ursii de circ ne-am saturat.

Aveti un link la articolul Dlui Pleşu in ziarul Adevarul de azi.

Nu stiu daca aveti in casa o debara. Probabil ca aveti, ce casa nu are o debara? In debaraua mea personala pastrez toate vechiturile de care nu am puterea sa ma debarasez. De fapt nu numai vechituri, am acolo si lucruri noi pe care le-am cumparat dintr-o impuls nerational si care dupa ce le-am adus acasa mi-am dat seama de inutilitatea lor. Toate aceste lucruri noi sau vechi stau in aceasta debara intr-o dezordine totala. Cand deschid cateodata usa, cad in dezordine facand un zgomot infernal. O multitudine de lucruri netrebuincioase de care nu ai puterea sa te desparti.

Asa arata Romania zilelor noastre, ca o debara.  Pastrez in aceasta debara amintirile cartierului in care m-am nascut, care zace sub Casa Poporului, in parcul in care ma duceam cu gagicile cand nu aveam bani de cinema, care  zace astazi sub mallul  Vitan. Politicienii de astazi sunt acelasi tip de politicieni de atunci. Atunci se numeau tovarasi, astazi sunt domni.  Aceasi factura, aceasi cultura. Atunci mi-au silit parintii sa traiasca in debaraua interbelica si pe mine ma silesc acum sa traiesc in cea urmatoare.

Mare veselie au facut guvernul de coalitie “pentru Romania”, zic ei impotriva crizei ca sa o trecem mai usor. Aiurea, si-au impartit ciolanul, ei cu ei si noi tot cu noi ramanem.  Sa vedem cat o tine?

Am scris acest text inainte de anul nou 2008-9. Acum stiu cat a tinut, doua transe FMI de cateva miliarde de euro si  3% din PIB dobanzi. Eu ma intorc in debara, voi faceti ce vreti. 

Moto: S-a tranşat această problemă şi odată cu tranşarea acestei probleme s-au rezolvat şi problemele noastre interioare; Marean Vanghelie, aici.

Incet, dar sigur, vedem operele tranzitiei in toata maretia lor. La inceput un magazin, dupa aceea un cartier, cateva “economate”,  un sector al Bucurestiului, cateva Vanghelioane, niste mici cu bere, o organizatie de partid si acum un partid intreg. Vanghelie este un baiat de viitor. Noi fraierii suntem oamenii trecutului. E comic nu-i asa? Nu, nu este!

Vanghelie este oglinda societatii noastre. Un agramat, incult, viclean, care a crescut in linistea prezidentiala dintre Iliescu si Primul Ministru Adrian Nastase. Vanghelie este rodul incestului intre lumpen-proletariatul de mahala si neo-comunismul perestroikist al dlui Iliescu. Am ajuns in momentul tragic cand nebunia lui de a “pune mana” pe un serviciu secret, cu pretul infiltrarii mafiotilor in acest serviciu a produs aceasta criza de guvern. Un articol de exceptie in acest sens il puteti citi aici, scris de unul din cei mai buni jurnalisti de investigatii pe care i-a avut Romania vreodata. 

Ca orice parvenit, Vanghelie nu-si cunoaste limitele si probabil asta-l va duce la ruina. Pana atunci, noi, indopati cu mici si bere si distrati de vanghelioanele lui, vom canta prohodul statului de drept, traind intr-o tara condusa de o E-Vanghelie mincinoasa.

Permiteti o concluzie in sensul ultimelor mele cuvinte, tot citat din aceasta E-Vanghelie: “Cine nu are loc de mine… nu mă interesează… să se înghesuieşte! ; Soarta mea a fost hotărâtă de destin” aici.

Cu sau fara PSD la guvernare, Boc a castigat partida. Daca PSD-ul pleaca ei nu vor putea convinge pe nimeni ca au fost dati afara. Li s-a cerut schimbarea unui ministru de Interne care a vorbit prostii si si-a acuzat pertenerii de guvernare,  inclusiv pe seful guvernului din care face parte, ca ar dori fraudarea alegerilor. Dl Nica s-a molipsit de la Vanghelie. Dl Nica vorbeste mai corect limba romana, continutul este insa acelasi – tampenii. In nici un caz nu poti fi membru al unui guvern si sa faci “dizidenta” pe fata. Sunt sigur ca in PDL l-au cautat pe Nica pentru ca el nu numai ca a vorbit,  a si facut  in MAI tot ce s-a putut pentru a-si sabota partenerii si a gasi posibilitati de a intra in campania electorala cu niste avntaje. Nu doresc acum sa vorbesc de oamenii lui Nica in MAI pentru ca nu ar fi relevant; un lucru ar fi clar – ca acesti oameni au fost acoliti ai grupului Hrebenciuc-Vanghelie, caruia  dl Nica s-a alaturat.  

Credit: Hultanul

Personal nu cred ca PSD-ul va parasi guvernul. In primul rand pentru ca ar fi o greseala enorma din partea lor.  Adica ceva de genul “si batuţi si f…ţi si cu banii luati”; ei inteleg asta si nici un exercitiu de convingere nu i-ar transforma in victime inocente.   Probabil ca Traian Basescu va gasi o formula de a-i pastra la guvernare, pentru ca deja au fost neutralizati, chiar cu un nou ministru PSD la MAI lucrurile nu vor mai fi aceleasi. Baietii din MAI care au pactizat cu Hrebenciuc-Vanghelie cu ajutorul lui Nica stiu ca au fost demascati si plutesc in aer.

Si ca de obicei, Traian Basescu castiga. Uite domle’ ce om e asta – injurat si facut betiv de derbedeii de la PSD, totusi binele tarii conteaza si el stie sa-i ierte pe golani. Cap- coada, PSD arata ca un partid de gasti care se lupta intre ele, cu o conducere slaba si cu o politica bazata pe injuraturi si invective de Ferentari. Vanghelie este PSD si partidu-l merita cu prisosinta.

Update: sugerez o scurta si foarte buna postare  postare pe codex politicus 

Am aflat pe “surse” ca echipa de consilieri americani care au incercat sa-l ajute pe dl Geoana sa-si “prinda” partidul din urma (la procentaj ne referim) pentru a promova in  turul al II-lea  al alegerilor prezidentiale au fost demişi. In locul ei, think-tankul pesedist in frunte cu dl Hrebenciuc (nume de cod “şobolanul rozaliu”) au hotarat sa angajeze o echipa de  fachiri-yoghini in frunte cu cunoscutul Babagean Gupta, singurii in stare sa-l  ajute pe dl Geoana sa se lupte cu gravitaţia din cauza careia procentele de sustinere populara ale candidatului PSD scad pe zi ce trece. Celebrul Babagean Gupta, cunoscut expert in Jnana yoga, (Yoga înţelepciunii şi a silinţei intelectuale)  a spus ca desi nu este experimentat in politica romaneasca va face tot posibilul pentru a-l invata pe Dl Geoana cum sa leviteze impreuna cu procentele. Babagean Gupta spune ca exista o posibilitate destul de serioasa in care dl Geoana sa leviteze, dar procentele sa ramana insa la fel de jos din cauza insuficientei timpului pe care-l are la dispozitie sau lipsa de talent a candidatului.

Credit: Hultanul

Dl Geoana a fost rugat sa-si aleaga o mantră pentru a putea intra intr-o stare meditativa. Dupa cateva ore, nereusind sa intre in aceasta stare, Babagean Gupta a incercat sa explice ca  mantra aleasa “ vreau sa fiu presedinte, vreau la Cotroceni” este mult prea lunga pentru a-i permite intrarea in meditatie. Paralel cu antrenamenele cu dl Geoana, au fost rugati expertii indieni sa analizeze situatia dlui Oprescu ca alternativa pentru Dl Geoana. Babagean Gupta a refuzat cu desavarsire sa colaboreze cu numitul Oprescu pentru nimic in lume. Intrebat de consigliere Cozmanca de ce nu, a raspuns Babagean Gupta ca nu poate sa-si destainuie secretele profesionale pentru ca Oprescu sa nu-i plagieze cunostintele, publicandu-le mai tarziu pe numele sau. Asadar ambii candidati ai FRN-ului (Frontului de Reususcitare Nationala) se afla in mari probleme. Sursele noastre, apropiate de cunoscutul fachir Babagean Gupta, ne informeaza ca s-ar putea discuta despre  o a treia candidatura pentru FRN. Aceasta candidatura ar fi legata de un fost care si “acuma este” si a caru-i karma este legata de obscura institutie inchizitorie DNA.

Breaking News: Mazare a iesit cu o cursa de noapte spre junglele Amazoniene in cautarea unui vraci ai indianilor amazonieni kukou, care au tehnici si mai miraculoase decat indienii din India.

Domnu’ Nae este prototipul afaceristului roman oportunist. Domnu’ Nae este un om la casa lui, recte casele lui, are trei. Una in care locuieste familia, o a doua casa de vacanta la munte si o a treia pentru amanta in “functiune.” Domnu’ Nae are trei magazine intr-o piata centrala din Bucuresti, vre-o 10 non-stopuri. Domnu’ Nae a trecut de la mobiliare (vanzarile de masini) la imobiliare – terenurile intra si extra vilane, acum se ocupa cu finantele deoarece nici mobiliarele si nici imobilarele nu merg. Finantele, adica niste case de schimb valutar. Domnu’ Nae are bineinteles si cateva masini, ca la casa omului.

Intr-o zi cand “faceam” si eu piata ca tot romanul, l-am cunoscut pe acest vesel afacerist roman. Mi-a permis sa-l numesc nea Nae ca toata lumea, bineinteles am refuzat, numindu-l Domnul Nae. Intrebandu-ma de ce Domnu’ si nu Nea’, m-a pus necuratul sa-i raspund cinic: “Eu cunosc un domn cand il vad”. Uitandu-se imprejur pentru a sesiza daca vorbele mele au avut impact (probabil au avut): “Vedeti ma golanilor, un om subtire trait in afara, cum cunoaste el calitatea”. De atunci primesc discount la marfurile din magazinele lui pentru ca “om subtire cu om subtire se cunoaste”.

Il cunosc pe Domnu’ Nae de ceva timp, asta inseamna cateva campanii electorale. Niciodata nu a gresit sapca sau fularul in culorile castigatorilor. In perioada de vara-toamna merge cu tricoul asortat. L-am vazut ultima data in tricou rosu la alegerile Europarlamentare si acolo intr-adevar PSD-ul au luat putin mai mult. In noiembrie 2008 a mers cu fular portocaliu si PDL-ul a castigat (la mustata, dar a castigat). La locale a mers cu alb ca era cu independentu.’  Domnu’ Nae este un fenomen absolut. Probabil piata respectiva este un fel de oracol, sau poate ca piata este cel mai reprezentativ esantion electoral din Romania. La cumparaturile de vineri, il zaresc pe Domnu’ Nae in portocaliu. Ce faceti Domnu’ Nae “vad ca v-ati pronuntat deja in legatura cu alegerile la presedintie.” “Sigur, sunt sigur ca Domnu’ Presedinte va castiga alegerile!” “Stiti, Domnu’ Nae, nu credeti ca este prea devreme sa va pronuntati ?” “NU, in nici un caz. Domnu’ Presedinte a anuntat ca se va sfatui cu poporu’ ce sa faca cu “putorile” de deputati. Eu sunt poporul si zic DA.” 

Interesanta interpretare, complet diferita de a mea, dar ce conteaza. Domnu’ Nae probabil stie ce face, la fel de bine ca mine.

PS. Domnu’ Nae este un personaj real, pe care insa nu il cheama Nae. Toata relatarea putin umoristica este absolut adevarata. Sper ca Domnu’ Nae sa nu-mi citeasca blogul ca se poate sesiza si atunci se duce naiba discountul. Voi stiti cat costa astazi un kilogram de ardei capia?

Ghidul alegatorului nehotarat (4)

Continuare la postarile precedente pe acest subiect , aici, aici si aici.

Dl Antonescu are sanse de a trece in turul II. Aceste sanse sunt mult mai mici decat si-ar dori sustinatorii lui. “Bazinul” electoral al dlui Antonescu variaza intre 15% (CURS) si 22% (BCS), eu il apreciez la ceva intre 18-19%. Asta ar insemna ca dl Antonescu ar avea nevoie pentru a intra in turul al II-lea de scrutin de inca cel putin 7%- 8%. Desi PSD-ul se afla intr-o criza de reprezentare unica de la inceputurile lui si pana astazi, dl Geoana are sanse sa aduca mai multe procente decat Dl Antonescu si sa treaca in turul II impreuna cu dl Basescu, din simplul motiv ca el are un “bazin” electoral aproape dublu decat al dlui Antonescu.

De la inceputurile lui post-decembriste,  Partidul Liberal a suferit scindari repetate (la fel ca Ţaranistii) nereusind sa ajunga la o conducere care ar fi putut produce lideri capabili de a castiga presedentia. Trist, dar adevarat. Primul plan al liberalilor in zilele noastre este ocupat de figuri hilare cum ar fi dl Orban sau dl Vosganian sau sinistre cum ar fi dna Norica Nicolai sau dl Puiu Hasotti. Despre dl. Tariceanu nu se mai poate vorbi acum, fiind trimis in “exil” de prietenul Particiu. Adevarat, dl Antonescu nu este nici hilar si nici sinistru;  nu este insa in nici un fel un caracter accentuat, care poate sa coaguleze in jurul sau o majoritate ca sa-l duca la Cotroceni. Cel putin in felul in care actioneaza acum. Asadar care ar putea fi electoratul lui Crin Antonescu pe “drumul spre Cotroceni:” (1) majoritatea electoratului liberal afiliat la PNL, minus cei care-l vad pe dl Antonescu incapabil de a castiga alegerile prezidentiale si isi cauta “casa” prin alte parti; (2) o parte din fractiunea “liberala” care s-a unificat cu PDL-ul si nu este fericita de rezultatele acestei unificari; (3) o parte din noii votanti care voteaza din convingere ca dl Antonescu are o frizura mai atractiva decat dl Basescu sau dl Geoana; (4) o foarte mica parte a electoratului din strainatate care nu voteaza PDL; (5) nehotaratii care vor apela la o alternativa diferita decat Basescu-Geoana.

Castiga dl Antonescu din intrarea lui Oprescu in jocul electoral? Raspunsul probabil este NU. Oprescu nu are suficient timp sa-l “curete masiv” pe dl Geoana de voturi, asadar,  contrar zvonurilor, Oprescu se va baza pe electoratul dlui Antonescu, pe care il va prelua fara prea multa greutate, avand in vedere prestatia publica al acestuia.

Vom mai discuta despre acest subiect cand vom avea niste cifre mai proaspete. Dragi liberali, cu un Crin nu se va face primavară, cel putin nu de aceasta data.

Urez cu respect “casa de piatra”, sanatate si fericire noului cuplu Antonescu.

P.S Comentariile la aceasta postare vor fi publicate numai daca vor fi civilizate si argumentate. Nu sunt permise petarde, stegulete si in special lozinci – slogane electorale.

Ghidul alegatorului nehotarat (3)

Continuare la postarile din duminicile trecute, aici si aici.

Avand posibilitatea de a nu-si bate capul cu primul tur, Traian Basescu, absolventul premiant (probabil) al primului tur de scrutin, se concentreaza pentru o strategie viabila in cel de-al doilea tur de scrutin. Problema cardinala in fata careia se afla Presedintele Basescu este cum   sa faci din maximum 35% din electoratul care merge la urne 50% + 1. In cuvintele omului, cum aduci inca 15-18% din electoratul care nu te-a dorit din prima . Cine crede ca problema este simpla, nu stie subiectul “alegeri” si/sau nu-i cunoaste pe romani. Care ar fi rezervorul de voturi pentru al II-lea tur electoral la presedentie? Cred ca acest electorat ar putea fi denumit pentru exercitiul nostru, electoratul “elastic”.

Electoratul “elastic”, adica acel electorat care poate (si doreste) sa voteze doi candidati diferiti intr-o singura campanie electorala poate fi clasificat in felul urmator: (1) o a doua optiune – nehotaratii, care au optat in ultimele zile inaintea alegerilor pentru un candidat care a pierdut. Acestia trebuie sa aiba potentialul civic pentru a adopta o a doua alternativa, pentru simplul motiv ca Basescu a fost a doua lor alternativa electorala in orice caz;  (2) votul negativ – cei care-l apreciaza mult mai putin pe candidatul care a trecut   impreuna cu Basescu si vad o sansa ca acest “neapreciat” sa castige in turul II in fata lui Basescu; (3) absentii primului tur – cei care nu s-au prezentat la primul tur de scrutin dar au fost convinsi sa ajunga la cel de al doilea.

Ce a pierdut dl Basescu din 2005 pana astazi. (1) In primul rand, o parte din electoratul urban, educat si informat. (2)  Moralisti incurabili, care l-au considerat pe Basescu ceea ce el nu este si nici nu poate fi; (3) Media si mediatici – sustinerea pe care a avut-o in 2005 in media care, nu mai este ceea ce a fost in 2005, migrand si transformandu-se intr-un grup total aservit unui grup de oligarhi care ii sunt complet antagonisti lui Basescu. Mediaticii fiind toti cei care cred in bazaconiile mediei pentru “ca scrie’n ziar si trebuie sa fie adevarat” si pentru ca si-au amanetat ratiunea daca a existat vre-o data; (4) noii votanti, care in majoritatea lor si din teribilism voteaza intotdeauna pentru prima data  contra candidatului la putere.

Ce a castigat dl Basescu din 2005 pana astazi. (1) o parte din electoratul pe care l-a pierdut PSD-ul, asa numitul electorat “tătuc”, care voteaza intotdeauna cu “puterea”; (2) electoratul care nu-l vede pe dl Basescu pe post de Sf. Gheorghe, dar recunoaste existenta “balaurului” si pe care CINEVA trebuie sa-l distruga;   (3) electoratul care vede putin mai departe decat ochelarii calului. Electorat care recunoaste in dl Basescu un “agent al schimbarii” (voluntar sau involuntar), necesar unei iesiri din tranzitie, recunoaste greselile, vede oportunitatile si  intelege necesitatea; (4) romanii din strainatate care au plecat din cauza PSD-ului si care nu vor primi niciodata cei 20 000 de euro promisi de dl. Geoana (plus credite bancare!).

Postarea viitoare vom discuta despre greselile candidatilor si efectele lor posibile.

Nota: Ar trebui sa dedic aceasta postare PNL-istilor de “doi bani”, de felul lui Ludovic Orban; nu o fac din ratiuni legate de dispretul profund pe care-l simt fata de ipocrizia acestui partid total aservit, care nu si-a pastrat nimic din conceptele care au stat la baza liberalismului adevarat. Asadar, prieteni “limbierali”, prima legislatie romaneasca in privinta prostitutiei a fost de sorginte liberala si a fost adoptata dupa multe discutii si ipocrizie, la fel ca cea pe care o vedem in zilele noastre.

Incepand cu 1900 si pana la Al Doilea Razboi Mondial singura interdictie legata de activitatea prostituatelor era plimbarea lor prin locurile obisnuite ale protipendadei bucurestene, adica pe Calea Victoriei, ea fiind insa mai mult de forma, fiindca fetele practicante ale acestei antice meserii ieseau pe bulevard cot la cot cu domnisoarele din lumea buna. Pe la inceputul anilor `20, dupa “lupte” parlamentare intense, prostitutia a fost inclusa la capitolul ‘atentat impotriva bunelor moravuri’, insa nu era specificat daca este considerata infractiune sau nu. Acest lucru a fost stabilit abia in 1936, cand a devenit ilegala, fiind insa tolerata, in special datorita obiceiurilor neortodoxe ale regelui Carol al II-lea. Intr-o perioada cand oamenii erau mult mai supusi conventiilor sociale, prostitutia era acceptata chiar si daca se facea intr-un mod tacit.

Primele case de toleranta au aparut in Romania la inceputul secolului XX-lea, cu toate ca prostitutia se practica, evident, de dinainte. In anii `de dupa primul razboi mondial, femeile care se indeletniceau cu aceasta meserie erau, cel putin teoretic, obligate sa se inregistreze la politie si sa mearga lunar la un control medical. In cazul prostituatelor din bordelurile cu felinar rosu, acest lucru era respectat, insa ele constituiau mai putin de o treime din numarul total al “grizetelor” (numele lor in acea vreme). Case de toleranta de lux se gaseau mai ales pe bulevardul Ferdinand, pe strazile Ion Campineanu sau Academiei. Aici, clientul era tratat cu cafea si tigari sau cu dulciuri, in timp ce studia un album din care alegea apoi ce ii placea mai mult. Clasa muncitoare se putea delecta cu serviciile unor case de toleranta situate mai la marginea orasului (de pe atunci). Crucea de Piatra, (bordel  cunoscut, situat intre Vitan si Dristor si denumit astfel datorita unei cruci de piatra din fata unei biserici distruse in Primul Razboi Mondial) deservea clientii cu posibilitati mai modeste. Fetele cu “pretentii si potential”,  asa numitele prostituate de lux, frecventau cabareturi precum Alhambra, Chat Noir, Moulin Rouge sau restaurantele unor hoteluri scumpe precum Bulevard, Lido, Continental sau Ambasador. Locuri mai modeste pentru practicantele meseriei  erau Calea Grivitei sau Brezoianu. De aici isi alegea fetele insusi Carol II-lea in incursiunile sale incognito, sub impulsul apetitului sau sexual aproape constant  (regele suferea de priapism). Ele stiau la ce ora va trece cu masina prin dreptul lor, dar si ca recompensa nu va fi foarte subtantiala, prestigiul fiind capitalizat in instante ulterioare, majestatea sa fiind cunoscut pentru zgarcenia sa aproape proverbiala. Se povestea despre Carol al II-lea ar fi avut o aventura cu o faimoasa prostituata Foamea Neagra din cartierul Crucea de piatra, inainte de a o cunoaste pe Elena Lupescu.

“Crucea de Piatra” a fost ocrotita de Politie; de fapt, autoritatile conveneau cu prostituatele de aici, care aveau chiar un imobil numit Casanova, ce era o “Societate pe actiuni a proxenetelor din Cruce”. Cartierul s-a dezvoltat sub ochii autoritatilor, care mai degraba l-au sustinut decat sa-l starpeasca. Legea spunea ca trebuie desfiintate bordelurile, dar nu specifica nimic despre prostitutia in sine, astfel casele de toleranta s-au transformat indata in “camera mobilate pentru adapostirea prostitutiei”, unde fetele isi faceau in continuare meseria. Din jurnalele vremii putem invata ca in timpul guvernelor de dreapta extremista in jur de 13 bordeluri au fost inchise, dar fetele au continuat sa-si faca meseria intr-o singura camera: cea a matroanei. Astfel, strazile Crucea de piatra si Cantemir au ramas printre putinele in care placerea, nemai gasita in alta parte, mai putea fi cumparata.

Bibliografie:
Lelia Zamani - Oameni Si Locuri Din Vechiul Bucuresti, Ed. Vremea .

Alte surse: Adevarul, ziare.com si protv.ro.
Sursa pentru poze: Show.ro – aici

Cele dintâi publicaţii româneşti  au fost “Curierul Românesc” – 1829, “Albina românească” – 1829 si “Gazeta de Transilvania” – 1837. Toate trei   au fost ziare care tratau ştiri politice, documente oficiale si veşti despre comerţul local. Depre aceste ziare veti putea citi cateva cuvinte in nota de la sfarsitul postarii.

Se poate vorbi cu adevarat despre o presa romaneasca numai dupa 1848. Din acest an presa devine patriotica si intr-un fel putem vorbi de romantismul-politic al presei. Ambele ziare predominante in aceasta perioada sunt oficioase ale partidelor politice. “Timpul“, ziar al Partidului Conservator, la care au scris si la care au fost angajati Mihai Eminescu si I.L. Caragiale si “Romanul“, condus de C.A. Rosetti, care era ziarul oponentului ideologic, Partidul Liberal. De obicei nu produceau castig si nici nu isi plateau colaboratorii, in afara de cativa angajati si ei platiti numai cand erau bani. In redactiile instalate uneori in doua-trei camarute  insalubre lucrau multi dintre scriitorii vremii. Inainte de Unirea din 1859 se poate diferentia ziaristica Bucurestiului, vitriolica defaimatoare de cea a Iasului – mai sobra si moralista, ambele insa net diferite de didacticismul presei Ardelene, aparute la Brasov, Sibiu si Cluj. Prima presa de scandal aparuta in Romania, daca doriti strabunul tabloidului romanesc, a aparut in Bucuresti si se numea “”Nichipercea” (Dracul) si era plin de texte si caricaturi veninoase care nu crutau nici pe politicieni si nici monarhia. Facand o paranteza, dl Cristian Tudor Popescu a avut un editorial cu referire la Nichipercea (nu stiu daca la ziar sau la dracu’), pe care nu l-am consderat cine stie ce reusit, il puteti citi aici daca doriti.

Ziaristica moderna in Romania va incepe in anul 1884, cand va apare primul ziar cu adevarat “profesional.” Italianul Luigi Cazzavillan, stabilit in Romania, va incepe publicarea “Universului”. Ziarul Universul va apare neintrerupt pana la 5 noiembrie 1916. Universul isi va reinnoi aparitia la doi ani dupa terminarea primului razboi mondial, existand pana in anul 1953, cand va fi suprimat de comunisti. Universul a fost pe departe cel mai popular ziar din Romania. Dupa Cazzavillan, a fost condus de N. Dumitrescu-Campina iar ultimul sau proprietar, refugiat in 1944 in strainatate, Stelian Popescu, l-a transformat in anii interbelici intr-o masina de de santaj de toate felurile si produs bani. Palatul “Universului” construit pe Strada Brezoianu, modern pentru acele vremuri si totodata impunator, cu o vasta tipografie la subsol si zetarie la etajul intai, este dovada  de netagaduit a prosperitatii de care sa bucurat acest ziar.

Jurnalismul Romanesc prinde aripi in perioada premergatoare a primului razboi mondial (1914-1916).  Antanta si Puterile Centrale, care doreau fiecare sa intram de partea lor in razboi, au investit sume mari de bani in unele ziare, pentru a influenta opinia publica si pentru a atrage Romania fiecare de partea lor. Cheltuielile cele mai mari le-au facut Puterile Centrale (germanii si austriecii). Ziarul “Seara“, in care s-au pompat sume mari, la care a colaborat Arghezi, condus de C. Bogdan-Pitesti, a desfasurat o intensa campanie pro-germana. Dupa ocuparea Bucurestiului de catre trupele germane, in toamna anului 1916, echipa de redactori si colaboratori, inclusiv Arghezi si dramaturgul Mihail Sorbul, a trecut la “Gazeta Bucurestilor” (“Bukarester Tagesblatt”), publicatia ocupantului. La sfarsitul razboiului, Tudor Arghezi a fost arestat cu stigmatul de “colaborator”.

Vom continua aceasta serie intr-o postare duminica viitoare.

Nota Istorica: Primele Ziare

Curierul Românesc a apărut la Bucureşti la 8/20 aprilie 1829, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată, gazetă care pune bazele presei româneşti. Cu unele întreruperi, ziarul a apărut până la data de 12 decembrie 1859,fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov . Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor ruseşti, care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. Iniţial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureştilor.
Gazeta de Transilvania a fost primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania. Întemeiat de George Bariţiu, a apărut la Braşov, la 12 martie 1838, sub titlul de „Gazeta de Transilvania”. De la 3 ianuarie 1849 s-a numit „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849 „Gazeta Transilvaniei”. Între 1 ianuarie şi 25 iunie 1838 a avut ca supliment „Foaie lietrară”, iar între 2 iulie 1838 şi 24 februarie 1865 „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

Albina Românească a fost o gazetă politico-literară. Apare la Iaşi, bisăptămânal (1 iunie 1829 – 3 ianuarie 1835; 3 ianuarie 1837 – 2 ianuarie 1850). Proprietar şi redactor Gh. Asachi. Publică suplimentul literar Alăuta Românească.  După Courrier de Moldavie, tipărit la Iaşi în limba franceză, Albina Românească este primul ziar în limba română din Moldova, care alături de Curierul Românesc redactat de I. Heliade Rădulescu, la Bucureşti, şi de Gazeta de Transilvania a lui G. Bariţiu de la Braşov pune bazele presei periodice româneşti.

Una din marile probleme ale politichiei romanesti este lipsa de profesionalism politic. La noi, fiecare candidat are o “partitura” pe care si-a ales-o sau a fost aleasa pentru el si o “canta” indiferent de ceea ce se intampla pana ajunge la sfarsitul ei fericit sau (de obicei) nefericit. Probabil ca in asta consta  cacofonia politica pe care o ascultam. Daca Basescu declara astazi alb, toti candidatii vor declama ceea ce au in cap, cu o schelaiala ca nu  poate fi alb pentru ca probabil este negru.

Imposibilitatea de a iesi din scenariu si de a dialoga competent, insotita de instrumentatia idioata a mediei, cu o serie de analisti care sunt “afoni” politici, fara o cultura politica minimala, produce un discurs infantil rar vazut prin alte locuri si aproape imposibil de inteles.

Politicianul Roman, ORICINE ar fi el, NU este interesat de un dialog. Fiecare isi recita monologul, pune intrebari retorice si crede cu adevarat ca a fost convingator. Analizand discursul lui Geoana in ultimele 8 zile, ramai consternat de lipsa lui de inteligenta politica. Romanul “de rand” (daca exista asa ceva) este un politician amator, neinformat, lipsit de rabdare si cu pareri preconcepute depre toti si despre toate si totusi  il gaseste pe Geoana mediocru , imposibil de a se ridica la nivelul electoratului pe care il are PSD-ul.

Crin Antonescu a urmat o strategie, care parea complet diferita, fara a intra in dialog, totusi atingea (cateodata) subiecte care erau discutate de ceilalti competitori. A reusit insa sa faca o gafa majora in  ultimul lui discurs din parlament (cu ocazia motiunii de cenzura) care a dezvaluit o mare parte din greselile de concept (logical flaws)  pe care un adversar competent le-ar putea exploata extrem de eficient. Poate le voi discuta intr-o postare urmatoare.

Despre Basescu, nimic de zis. El zice ce doreste, cunoscandu-si adversarii nici macar nu este ingrijorat de ripostele lor. Le-a dat sansa unui dialog pe care ei nu l-au inteles si nu l-au acceptat. Basescu s-a bazat pe incompetenta lor si a exploatat-o; despre media, nici vorba, mai prosti ca ei nici nu se poate. Aveti aici un link interesant.

Cred cu sinceritate ca electoratul in majoritatea lui  nu reprezinta galeriile unor echipe de fotbal si ar dori un dialog electoral civilizat, din nefericire probabil vom primi doua, trei emisiuni de televiziune inaintea alegerilor, care vor fi si ele un fel de dialog-solubil compus din monologuri. Asta nu-i politica si astia nu’s  politicieni care pot sa-l invinga pe Basescu.